Cum se formeaza IMUNITATEA copiilor. ERORI frecvente în tratamentul Virozelor la copii.
IMUNITATEA este de două tipuri: imunitate înnăscută și imunitatea dobândită.
Majoritatea copiilor au o imunitate înnăscută bună, adică nu au deficite imune de origine genetică. Iar copiii hrăniți la sân sunt protejați mai bine de infecții decât cei hrăniți artifi cial, laptele matern asigurând și substanțe cu rol imunoprotector (de exemplu, lactoferina).
În sensibilitatea la infecții intervin, însă, și alți factori (boli congenitale, cum ar fi malformațiile cardiace, diverse alergii).
Imunitatea dobândită este cea pe care copiii o "caștigă prin antrenament", adică trecând prin infecții, proces care durează, în general, până la vârsta de 6-7 ani.
Numărul de episoade de viroze respiratorii normal de-a lungul unui an este variabil.
Majoritatea copiilor au o imunitate înnăscută bună, adică nu au deficite imune de origine genetică. Iar copiii hrăniți la sân sunt protejați mai bine de infecții decât cei hrăniți artifi cial, laptele matern asigurând și substanțe cu rol imunoprotector (de exemplu, lactoferina).
În sensibilitatea la infecții intervin, însă, și alți factori (boli congenitale, cum ar fi malformațiile cardiace, diverse alergii).
Imunitatea dobândită este cea pe care copiii o "caștigă prin antrenament", adică trecând prin infecții, proces care durează, în general, până la vârsta de 6-7 ani.
Numărul de episoade de viroze respiratorii normal de-a lungul unui an este variabil.
Copiii care nu frecventează colectivitatea pot avea 4-6 episoade pe an, în vreme ce copiii din colectivități pot ajunge la 10-12 episoade de viroze pe an.
În mod normal, numărul acestor episoade scade pe măsură ce copilul crește și imunitatea lui e "mai antrenată" în lupta cu virusurile.
Copiii preșcolari, având imunitatea în proces de formare, sunt și mai vulnerabili.
Copiii pot fi vaccinați după vârsta de 6 luni, neexistând o limită superioară de vârstă pentru vaccinare.
1) Administrarea de aspirină copiilor Aspirina nu trebuie administrată sugarilor, copiilor
sau adolescenților cu vârste sub 17 ani, deoarece
crește riscul de apariție a sindromului Reye (o
afecțiune severă, ce afectează sistemul nervos, ficatul
și rinichii, cu rată mare de mortalitate).
2) Administrarea de antibiotice Cea mai frecventă greșeală în infecțiile respiratorii virale este automedicația
cu antibiotice, de la primele semne ale răcelii.
Antibioticele nu au niciun efect
în infecția cu virusuri și, dacă prin complicațiile apărute devin necesare, pot fi recomandate doar de către medic.
Folosirea frecventă și fără
justificare a antibioticelor poate scădea imunitatea copiilor, făcându-i mai
sensibili la infecții.
3) Excesul de zel și supradozarea S-a constatat existenta unei frici a părinților cumva nejustificată în legătură cu febra și, de
aici, graba de a le administra copiilor antitermice (Ibuprofen, Paracetamol,
Algocalmin) din patru în patru ore.
Febra este un mecanism de apărare
și nu trebuie combătută complet, ci doar controlată. Astfel, până la
o temperatură de 37,5 grade Celsius axilar sau de 38 de grade Celsius
intrarectal, nu se administrează antitermice decât în cazuri particulare (de
exemplu, convulsii febrile în antecedente
