Pareri Medicale Conjunctivita de la Conjunctivitele bacteriene la ochi uscat Sjogren.

WIKI. Conjunctivita este o afectare a structurii oculare, conjunctiva, în speță, care poate să aibă mai multe cauze: poate de tip infecțios – viral, bacterian, fungic – sau in unele cazuri de tip alergic.

Deși conjunctivitele de tip infecțios sunt cele mai frecvente, se înregistrează o creștere a numărului de cazuri de conjunctivită alergică – în ultimii ani, a crescut mult numărul de cazuri de conjunctivite alergice cauzate de ambrozie, un tip de conjunctivită care produce un disconfort puternic.

Dintre conjunctivitele infecțioase, cele mai întâlnite sunt cele virale (cam 70%), urmate de conjunctivitele bacteriene (30%).

In schimb conjunctivitele virale nu sunt atât de alarmante ca prognostic – deși produc o simptomatologie importantă și un disconfort major –, dar se transmit foarte ușor.


Perioada de manifestare și de contagiozitate a conjunctivitelor virale poate ajunge la aproximativ două săptămâni.

Cât ochiul este roșu și lăcrimos, trebuie, in mod strict, să evităm colectivitatea, pentru a nu răspândi infecția.

Ca si tratament, medicația indicată în conjunctivitele virale este mai mult suportivă, doar atenuează simptomele și previne complicațiile, nu oprește acțiunea virusului.

Susținem ochiul folosind lacrimi artificiale, luăm suplimente cu vitamina C, ne odihnim suficient și, obligatoriu, trebuie evitată colectivitatea.

Dacă ochii lăcrimează intens, iritând și uscând zona perioculară, este recomandat să-i spălăm frecvent cu apă simplă.

În schimb, nu recomand spălarea ochilor cu ceaiuri de plante, care pot complica situația.

În acest sens, ceaiul de mușețel este contraindicat, pentru că este un mediu propice dezvoltării unor suprainfecții bacteriene.

În cazul conjunctivitelor virale cauzate de adenovirusuri (keratoconjunctivita epidemică și febra faringo-conjunctivală, care sunt extrem de contagioase ), evoluția este in general mult mai complicată, pacientii afectați putând să rămână cu sechele un timp.

Pot apărea niște infiltrate pe cornee, care se vindecă greu pot persista și luni întregi și, dacă sunt pe axul central, afectează vederea.

De aceea, acest tip de conjunctivite trebuie urmărite cu multă atenție.

Un risc mai mare pentru a dezvolta conjunctivite bacteriene au purtătorii de lentile de contact și, mai ales, cei care nu respectă regulile de folosire și de igienă.

Probleme pot crea în special acele lentile la care scrie în prospect că pot fi purtate și pe durata nopții, pentru că noaptea crește și mai mult riscul de a dezvolta un mediu bacterian

Apoi, lentilele de contact sunt purtate în timpul unor activități sportive, inclusiv la înot.

Iar în condițiile în care în apa din bazinul de inot se pot găsi multe microorganisme sau mult clor, care pătrund pe sub lentile, crește in mod cert riscul de conjunctivite bacteriene.

Evoluția unei conjunctivite bacteriene depinde mult de tipul de bacterie implicată.

Bacteriile gram negative sunt ceva mai agresive, produc secreții abundente, iar riscul de complicații: afectarea corneei, ulcere, este mult mai mare. Din fericire acestea apar destul de rar.

Insa pe de altă parte, purtarea lentilelor un timp foarte ingelungat poate determina apariția unei conjunctivite alergice, din cauza acelor soluții de întreținere care pot irita ochii.

Conjunctivitele alergice pot fi de tip sezonier sau perene. Atât formele sezoniere, cât și cele perene răspund destul de bine la tratamentul local.

Există, însă, și trei forme severe de conjunctivite alergice, întâlnite mai rar: keratoconjunctivita atopică, conjunctivita giganto-papilară și keratoconjunctivita vernală.

De regulă, acestea au o importantă componentă ereditară și se asociază cu alte afecțiuni de tip alergen (astm, rinită alergică, dermatită atopică).

Abordarea terapeutică în cazul acestor conjunctivite este mai complexă, din perspectivă multidisciplinară (oftalmolog plus alergolog).

Keratoconjunctivita sicca se asociază mai frecvent, ca denumire, cu sindromul Sjogren. Iar sindromul de ochi uscat se poate manifesta și în afara sindromului Sjogren, fiind asociat cu unele boli.

Altfel spus, poate fi vorba de un sindrom de ochi uscat Sjogren sau de un sindrom de ochi uscat non-Sjogren.

Mai ales în ultimul timp, sindromul de ochi uscat nonSjogren este frecvent întâlnit la persoane care lucrează mult în fața monitorului și care clipesc mult mai rar decât ar fi normal.

Se adaugă, adesea, și unele condiții de mediu: spații închise, cu aer condiționat sau supraîncălzite, care duc la intensificarea evaporării filmului lacrimal.

Însă sindromul de ochi uscat poate apărea deasemenea și la persoanele cu o disfuncție a glandelor Meibomius, așa-numita blefarită, care este o afecțiune care evoluează în pusee și care nu se vindecă.

Glandele Meibomius produc o secreție uleioasă, iar dacă aceasta lipsește din compoziția lacrimilor, apare evaporarea. Într-o asemenea situație, afectarea filmului lacrimal este de tip calitativ si nu cantitativ.

Testul de Schirmer și testul de rupere a filmului lacrimal vor oferi oftamlogului informatii precise pentru diagnosticarea tipului de sindrom de ochi uscat.

Plecând de la aceste informatii, se poate face diferența între tipurile de lacrimi artificiale necesare pentru tratament. De aceea, ar fi de preferat ca medicul oftalmolog să prescrie și lacrimile artificiale.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Doar comentariile care respecta decenta limbajului, sunt pareri de bun simt si nu denatureaza adevarul stiintific vor fi publicate. Va multumim.