Opinii medicale SCLERODERMIA - Scleroză Sistemica - multe Simptome care intarzie un diagnostic corect.
7/01/2019
Sclerodermia este o boală rară. Frecvenţa estimată nu depăşeşte 3 cazuri noi în fiecare an la 100.000 de locuitori (în populația generală).
Sclerodermia localizată este cea mai frecventă formă a bolii la copii şi afectează mai ales fetiţele. Doar 10% dintre toate cazurile de sclerodermie la copii sunt forme sistemice.
Simptomele si semnele de debut cele mai frecvente ale Sclerodermiei sunt fenomenul Raynaud si tumefactia progresiva a extremitatilor distale, cu induratia gradata a tegumentului de la nivelul degetelor.
Diagnosticarea pacientilor cu sclerodermie este un moment de cotitură în viața unei persoane.
Sclerodermia localizată este cea mai frecventă formă a bolii la copii şi afectează mai ales fetiţele. Doar 10% dintre toate cazurile de sclerodermie la copii sunt forme sistemice.
De asemenea, poliartralgiile sunt simptome importante. Tulburarile digestive (de exemplu: pirozis, disfagie) sau acuzele respiratorii constituie uneori prima manifestare a sclerodermiei.
Sclerodermia poate face totul mai dificil - de la rutina de dimineață, până la îngreunarea deplasării sau imposibilitatea de a face planuri în avans cu prietenii și familia.
Tratamentele disponibile la ora actuală au eficienţă redusă asupra ţesutului fibros deja format. Țesutul fibros este stadiul final al inflamației.
Persoanele care suferă de sclerodermie pot avea combinații diferite de simptome, de aceea experiența bolii poate diferi major.
Peste 90% din pacientii care suferă de sclerodermie dezvoltă unul sau mai multe simptome cutanate.
Sunt mai multe simptome legate de sistemul digestiv, iar acestea pot fi diferite de la o persoană la alta.
Aproape 90% din pacientii care suferă de sclerodermie pot dezvolta o formă de boală pulmonară interstițială (BPI).
Dacă doriți să explorați terapii complementare și alternative pentru SCLERODERMIA, vă rugăm să discutați aceste opțiuni cu un specialist reumatolog.
Nu există în prezent niciun tratament pentru Sclerodermie, dar sunt modalități de a diminua simptomele, iar cercetarea este în plină dezvoltare pentru a răspunde acestei nevoi.
Scopul tratamentului este de a controla inflamația și, prin urmare, de a reduce cât de mult posibil formarea de țesut fibros.
Odată ce inflamaţia a dispărut, corpul este capabil de a resorbi o parte din ţesutul fibros, iar pielea poate redeveni normală, moale.
Deasemena pentru moment nu se cunosc mijloace preventive pentru Sclerodermie. Acest lucru înseamnă că nici părinții nici pacientul nu ar fi putut face nimic pentru a preveni apariția bolii.
Cu toate acestea, sunt unele simptome comune ale sclerodermiei pe care trebuie să le aveți în vedere.
Acestea pot include îngroșarea pielii, mai ales în zona articulațiilor degetelor, zone cu piele lucioasă sau astringentă pe față, mâini sau articulații, sau în unele cazuri mâncărimi ale pielii.
Un alt simptom de piele care apare la 75% din persoanele cu sclerodermie este apariția unor puncte roșii numite telangiectazie.
Lista simptomelor digestive poate include senzația de arsură sau indigestia, schimbări în apetit, constipație sau diaree, greață sau dificultăți la înghițire.
Astfel de simptome pot fi foarte neplăcute și pot cauza probleme sociale, deoarece persoanele afectate se rușinează să meargă la restaurant sau să ia masa cu prietenii.
Unele persoane pot avea simptome respiratorii ușoare pe care le vor observa doar în condiții de efort major.
Altele, pot simți că li se taie respirația și nu pot îndeplini sarcini de rutină. În general, persoanele pun aceste simptome pe seama lipsei de mișcare sau a oboselii.
Unele terapii naturiste pot interacționa cu medicamentele convenționale. Majoritatea medicilor nu se vor opune terapiilor alternative naturopate, cu condiția să urmați sfatul medical.
Este foarte important să nu opriți administrarea medicamentelor prescrise.
Atunci când este necesară administrarea de medicamente pentru a menține SCLERODERMIA sub control, poate fi foarte periculos să întrerupeți administrarea lor în cazul în care boala este încă activă.