Sforăitul în timpul Sarcinii este asociat cu un risc crescut de Prediabet
Diabetul gestațional este una dintre cele mai neplăcute complicații ale sarcinii, când, pe fondul unei „explozii” hormonale în corpul unei viitoare mame, are loc o încălcare a metabolismului glucozei.
Un nou studiu a arătat că principalul predictor al diabetului zaharat - rezistența la insulină - poate fi diagnosticat la începutul sarcinii prin simpla analiză a calității somnului unei femei.
Experții de la Universitatea Brown au remarcat că diabetul gestațional este de obicei diagnosticat în al doilea sau al treilea trimestru de sarcină.
Rezistența la insulină, care reduce efectul insulinei asupra reglării glucozei, poate fi detectată încă din primul trimestru au chiar înainte de concepție. Această condiție poate fi direct legată de apneea obstructivă în somn.
Studiul a implicat 192 de femei aflate la începutul sarcinii care aveau factori de risc pentru apnee obstructivă în somn - sforăit persistent și supraponderalitate.
Cercetătorii au exclus în mod deliberat din studiu femeile care fuseseră anterior diagnosticate cu diabet gestațional sau erau tratate pentru SAOS.
Toți participanții au efectuat o evaluare a calității somnului acasă și au fost testați pentru indicele de rezistență la insulină HOMA.
După ajustarea datelor obținute, oamenii de știință au identificat sindromul de apnee obstructivă în somn la 61 de femei (32%). Ei aveau, de asemenea, indicele de rezistență la insulină și nivelurile de glucoză din sânge crescute.
Cercetătorii au observat că toate aceste femei erau, în medie, mai în vârstă decât celelalte participante, aveau un indice de masă corporală ridicat și erau însărcinate pentru a doua sau a treia oară.
Cu toate acestea, ei au menționat că metabolismul afectat al glucozei apare în unele cazuri la femeile care nu au acești factori de risc.
De aceea toate viitoarele mamici trebuie sa controleze nivelul de glucoza si insulina si sa acorde atentie calitatii somnului.
WIKI- Sindromul de apnee obstructivă în somn este o afecțiune clinică caracterizată prin pauze frecvente de respirație la o persoană adormită, însoțite de sforăit puternic.
Aceste întreruperi întrerup alimentarea cu oxigen a organismului și blochează îndepărtarea în timp util a dioxidului de carbon.
Pentru a deschide căile respiratorii, creierul provoacă o scurtă trezire, din cauza căreia calitatea somnului este redusă semnificativ.
