Înțelegerea Psihozei: simptome, cauze, tratament și speranță de recuperare
Psihoza cele mai întâlnite semne si simptome
Psihoza poate provoca o gamă largă de simptome care pot fi supărătoare și înfricoșătoare pentru cei care o experimentează.
Simptomele psihozei pot fi împărțite în două categorii: simptome pozitive și simptome negative.
Simptomele pozitive se referă la experiențele pe care le are o persoană cu psihoză și care nu sunt de obicei trăite de cineva fără tulburare. Cele mai frecvente simptome pozitive ale psihozei sunt iluziile și halucinațiile.
Iluziile sunt convingeri care nu se bazează pe realitate. De exemplu, o persoană cu psihoză ar putea crede că este urmărită sau că cineva încearcă să-i facă rău atunci când nu există dovezi care să susțină această credință.
Iluziile pot fi foarte supărătoare și pot determina o persoană să se comporte în moduri care ar putea părea ciudate sau iraționale.
Halucinațiile, pe de altă parte, sunt experiențe senzoriale care nu se bazează pe realitate. Ele pot afecta oricare dintre simțuri, dar halucinațiile auditive (auzirea vocilor) sunt cel mai frecvent tip de halucinație experimentat de persoanele cu psihoză.
Halucinațiile pot fi foarte vii și pot fi greu de distins de realitate.
Simptomele negative se referă la experiențele de care lipsește o persoană cu psihoză și care sunt de obicei prezente la cineva fără tulburare. Cele mai frecvente simptome negative ale psihozei sunt gândirea dezorganizată, lipsa de motivație și retragerea socială.
Retragerea socială este, de asemenea, un simptom negativ comun al psihozei. O persoană cu psihoză poate evita situațiile sociale sau poate avea dificultăți în menținerea relațiilor cu prietenii și membrii familiei.
Cauzele cele mai comune ale psihozei
Factorii genetici joacă un rol în dezvoltarea psihozei. Studiile au arătat că persoanele cu antecedente familiale de psihoză prezintă un risc mai mare de a dezvolta ei înșiși această tulburare.
Acest lucru sugerează că pot exista factori genetici care predispun unii oameni la psihoză. Cu toate acestea, este important de reținut că nu toată lumea cu antecedente familiale de psihoză va dezvolta tulburarea.
Chimia creierului este un alt factor care poate contribui la dezvoltarea psihozei. Cercetările au arătat că modificările nivelurilor anumitor neurotransmițători, cum ar fi dopamina și serotonina, pot juca un rol în dezvoltarea tulburării. Dopamina este un neurotransmițător care este implicat în reglarea dispoziției și a motivației, iar un exces de dopamină în creier a fost legat de dezvoltarea psihozei.
Factorii de risc psihologici includ stresul și izolarea socială. Cercetările au arătat că persoanele care se confruntă cu niveluri ridicate de stres sau care nu au sprijin social au mai multe șanse de a dezvolta psihoză
Diagnosticul și tratamentul psihozei
Diagnosticarea și tratarea psihozei poate fi o provocare, deoarece tulburarea se poate manifesta într-o varietate de moduri și poate fi cauzată de o serie de factori.
Când expertul medical vă confirmă că aveți psihoză, vă poate recomanda una dintre aceste opțiuni de tratament, în funcție de diverși factori:
Medicamente
Medicamentele sunt adesea folosite pentru tratarea psihozei, în special pentru schizofrenie și tulburare bipolară.
Medicamentele antipsihotice acționează prin blocarea sau reducerea efectelor dopaminei, un neurotransmițător despre care se crede că este implicat în dezvoltarea psihozei.
Aceste medicamente pot ajuta la reducerea simptomelor, cum ar fi iluziile și halucinațiile, dar pot avea și efecte secundare, cum ar fi creșterea în greutate, somnolență și tulburări de mișcare ( 8 ).
Psihoterapia
Psihoterapia sau terapia vorbirii poate fi de asemenea utilă persoanelor cu psihoză.
Terapia cognitiv-comportamentală și alte forme de terapie pot ajuta indivizii să învețe abilități de coping și strategii pentru gestionarea simptomelor, precum și să abordeze orice probleme emoționale sau psihologice care pot contribui la tulburare.
Spitalizare
În unele cazuri, spitalizarea poate fi necesară pentru a gestiona simptomele severe sau pentru a menține persoana în siguranță. Spitalizarea poate oferi îngrijire și sprijin non-stop, precum și acces la medicamente și alte tratamente.
Este important de reținut că tratamentul pentru psihoză va varia în funcție de tipul și severitatea tulburării, precum și de nevoile și preferințele individului.
